extrapola

română

Etimologie

Din franceză extrapoler.

Pronunție

• AFI: /eks.tra.po'la/

Verb

Conjugarea verbului extrapola
Infinitiv	a extrapola
Indicativ prezent pers. 1 sg.	extrapolez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să extrapoleze
Participiu	extrapolat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face o extrapolare.

Cuvinte derivate

• extrapolare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• explorata

Referințe

• DEX '98 via DEX online