fân

română

Etimologie

Din latină fenum.

Pronunție

• AFI: /fɨn/

Substantiv

Declinarea substantivului fân
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fân	fânuri
Articulat	fânul	fânurile
Genitiv-Dativ	fânului	fânurilor
Vocativ	fânule	fânurilor

1. iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț.

Cuvinte derivate

• fâneață
• fânișor
• fânoasă
• fânărie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online