vită
Sari la navigare
Sari la căutare
![]() |
română
Etimologie
Din latină vīta („viață”). Înrudit cu italian vita, provensală vida, catalană vida, spaniolă vida, portugheză vida și franceză vie.
Semantismul este curios. S-a explicat prin intermediul unei echivalențe între ideea de „viață” și cea de „a fi viu” (Șeineanu, Tiktin), și chiar printr-o contaminare cu slavă (veche) životŭ („viață” și „animal”). Este posibil și să fie vorba de o evoluție de la ideea de „viață” la cea de „mijloc de trai” sau „aliment”, ca în spaniolă vida, care uneori ajunge să însemne „aliment”, confer franceză viande.
Pronunție
- AFI: /ˈvi.tə/
Substantiv
Declinarea substantivului vită | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | vită | vite |
Articulat | vita | vitele |
Genitiv-Dativ | vitei | vitelor |
Vocativ | vită | vitelor |
- (zool.) nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; (p.gener.) animal.
- [(fig.) epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Vezi și
Traduceri
denumire pentru boi și vaci
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online