Sari la conținut

fără

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din latină foras („afară”).

Pronunție

  • AFI: /'fə.rə/


Conjuncție

  1. (urmat de o propoziție circumstanțială de mod sau de un infinitiv care îi ține locul, are valoarea unei negații)
    A ascultat fără să răspundă nimic
  2. (urmat de o propoziție concesivă sau de un infinitiv care îi ține locul) deși nu..., cu toate că nu...
    Fără să fie desăvârșit, e mulțumitor.
  3. (reg.; după negație, cu sens adversativ) ci, dar.
  4. (înv.; adverbial) decât, (în) afară de...; exceptând pe...

Cuvinte derivate


Traduceri


Prepoziție

  1. (introduce complemente circumstanțiale de mod și atribute, conținând ideea de excludere) lipsit de...
    Om fără necazuri.
  2. (în legătură cu cuvinte care arată cantitatea sau măsura, indicând cât lipsește până la o măsură deplină)
    Este ora zece fără cinci minute
  3. (în operații aritmetice de scădere) minus, mai puțin.
    Patru fără doi.
  4. (introduce complemente circumstanțiale sociative negative)
    Pot eu să trăiesc și fără tine
  5. (introduce complemente circumstanțiale instrumentale negative)
    A scos cuiele fără clește


Traduceri

Anagrame

Referințe