fătuță

română

Etimologie

Din fată + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /fə'tu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului fătuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fătuță	fătuțe
Articulat	fătuța	fătuțele
Genitiv-Dativ	fătuței	fătuțelor
Vocativ	fătuță	fătuțelor

1. (reg.) fetiță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online