fetiță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din fată + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /fe'ti.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fetiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fetiță fetițe
Articulat fetița fetițele
Dativ-Genitiv fetiței fetițelor
Vocativ fetiță fetițelor
  1. diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără; fetișoară, fetică.
  2. fiică tânără (în raport cu părinții ei).


Traduceri

Referințe