fațeta

română

Etimologie

Din franceză facetter.

Pronunție

• AFI: /fa.ʦe'ta/

Verb

Conjugarea verbului fațeta
Infinitiv	a fațeta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	fațetez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fațeteze
Participiu	fațetat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a șlefui, a tăia în fațete.

Cuvinte derivate

• fațetare
• fațetat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fătate

Referințe

• DEX '98 via DEX online