fațetă

română

Din franceză facette (refăcut după față).

Declinarea substantivului fațetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fațetă	fațete
Articulat	fațeta	fațetele
Genitiv-Dativ	fațetei	fațetelor
Vocativ	fațetă	fațetelor

fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc.
(fig.) fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu.
(tipogr.) placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie.