fațetă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză facette (refăcut după față).

Pronunție

  • AFI: /fa'ʦe.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fațetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fațetă fațete
Articulat fațeta fațetele
Genitiv-Dativ fațetei fațetelor
Vocativ fațetă fațetelor
  1. fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc.
  2. (fig.) fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu.
  3. (tipogr.) placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe