fatum

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină fatum.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
fatum
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fatum invariabil
Articulat fatumul invariabil
Genitiv-Dativ fatumului invariabil
Vocativ fatumule invariabil
  1. (livr.) destin irevocabil, fatalitate, soartă.


Traduceri

Anagrame

Referințe