destin

română

Etimologie

Din franceză destin.

Pronunție

• AFI: /desˈtin/

Substantiv

Declinarea substantivului destin
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	destin	destine
Articulat	destinul	destinele
Genitiv-Dativ	destinului	destinelor
Vocativ	destinule	destinelor

1. soartă, viitor.
2. forță sau voință supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului; fatalitate.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• disten

Referințe

• DEX '98 via DEX online