faună

română

Etimologie

Din franceză faune.

Pronunție

• AFI: /ˈfa.u.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului faună
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	faună	faune
Articulat	fauna	faunele
Genitiv-Dativ	faunei	faunelor
Vocativ	faună	faunelor

1. totalitatea speciilor de animale de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc.

Cuvinte derivate

• faunistic
• microfaună

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fanau

Referințe

• DEX '98 via DEX online