figgere

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină fīgere < fīgō.

Pronunție

• AFI: /'fidʤere/

Verb

1. (livr.) a fixa, a atașa, a îmbina

Cuvinte apropiate

• fitto

Conjugare

Infinitiv			figgere
Gerunziu			figgendo
Prezent participiu			figgente
Trecut participiu			fitto
persoana		singular			plural
		I	II	III	I	II	III
Indicativ		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei
	Prezent	figgo	figgi	figge	figgiamo	figgete	figgono
	Imperfect	figgevo	figgevi	figgeva	figgevamo	figgevate	figgevano
	Trecut îndepărtat	fissi	figgesti	fisse	figgemmo	figgeste	fissero
	Viitor	figgerò	figgerai	figgerà	figgeremo	figgerete	figgeranno
	Condițional-optativ	figgerei	figgeresti	figgerebbe	figgeremmo	figgereste	figgerebbero
Timpuri Compuse	Trecut apropiat	A se folosi trecutul perfect al avere + participiul trecut
	Trecut perfect apropiat	A se folosi timpul imperfect al avere + participiul trecut
	Trecut perfect îndepărtat	A se folosi trecutul îndepărtat al avere + participiul trecut
	Viitor anterior	A se folosi timpul viitor al avere + participiul trecut
	Condițional trecut	A se folosi condiționalul lui avere + participiul trecut
Subjunctiv		che io	che tu	che lui/che lei	che noi	che voi	che loro
	Prezent	figga	figga	figga	figgiamo	figgiate	figgano
	Imperfect	figgessi	figgessi	figgesse	figgessimo	figgeste	figgessero
Imperativ		-	tu	el/ea	noi	voi	ei
			figgi	figga	figgiamo	figgete	figgano