figue
(français)
Etimologie
Din franceză veche figue, care provine din occitană veche figa < latină populară *fīca, din latină ficus („smochin, fig; smochină”).
Înrudit cu catalană figa, italiană fico, fica, occitană figa, portugheză figo, română fig și spaniolă higo.
Pronunție
Substantiv
figue f., figues pl.
- (bot., alim.) smochină
- Figues violettes, les premières figues, figues sèches, figues de Smyrne.
- (fig.) (p.anal.) vagin, vulvă
- (argou) testicul