finch

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza veche finċ < proto-germanică *funkiz, *funkjon. Înrudit cu neerlandeză vink și germană Fink.

Confer și galeză pinc, greacă antică σπίγγος (spíngos), rusă пенка (pénka) și limba sanscrită फिङ्गक (phiṅgaka).

Pronunție


Substantiv

finch, pl. finches

  1. (ornit.) cinteză; scatiu

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to finch
Infinitiv to finch
Prezent simplu
pers. 3 sg.
finches
Trecut simplu finched
Participiu trecut finched
Participiu prezent finching
  1. a vâna cinteze

Referințe