finch

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza veche finċ < proto-germanică *funkiz, *funkjon. Înrudit cu neerlandeză vink și germană Fink.

Confer și galeză pinc, greacă antică σπίγγος (spíngos), rusă пенка (pénka) și limba sanscrită फिङ्गक (phiṅgaka).

Pronunție

• AFI: /fɪntʃ/

Substantiv

finch, pl. finches

1. (ornit.) cinteză; scatiu

Cuvinte derivate

• bullfinch
• chaffinch
• goldfinch
• greenfinch
• hawfinch
• rosefinch

Cuvinte compuse

• crimson-winged finch
• desert finch
• gold-naped finch
• mountain finch
• oriole finch
• red-browed finch
• scarlet finch
• spectacled finch
• trumpeter finch

Vezi și

• brambling
• canary
• crossbill
• redpoll
• serin
• siskin

Verb

Conjugarea verbului to finch
Infinitiv	to finch
Prezent simplu pers. 3 sg.	finches
Trecut simplu	finched
Participiu trecut	finched
Participiu prezent	finching

1. a vâna cinteze

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary