vâna

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină venare (= venari).

Pronunție

  • AFI: /vɨ'na/


Verb


Conjugarea verbului
vâna
Infinitiv a vâna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
vânez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să vâneze
Participiu vânat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice.
    A vânat iepuri.
  2. a pescui (mai ales pești mari).
  3. (fig.) a urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui.
  4. (fig.) (adesea peior.) a urmări cu aviditate, cu stăruință.
  5. (fam.) a pune mâna pe...; a face rost.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe