finiș

română

Etimologie

Din engleză, franceză finish.

Pronunție

• AFI: /'fi.niʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului finiș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	finiș	finișuri
Articulat	finișul	finișurile
Genitiv-Dativ	finișului	finișurilor
Vocativ	finișule	finișurilor

1. parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online