efort

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză effort.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
efort
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ efort eforturi
Articulat efortul eforturile
Genitiv-Dativ efortului eforturilor
Vocativ efortule eforturilor
  1. încordare voluntară a puterilor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obișnuit; strădanie, străduință.
  2. (fiz.) rezultantă a forțelor interioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de căldură etc.


Traduceri

Referințe