fiuleț

română

Etimologie

Din fiu + sufixul (u)leț.

Pronunție

• AFI: /fi.uˈleʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului fiuleț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fiuleț	fiuleți
Articulat	fiulețul	fiuleții
Genitiv-Dativ	fiulețului	fiuleților
Vocativ	fiulețule	fiuleților

1. diminutiv al lui fiu; fiuț.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• futile

Referințe

• DEX '98 via DEX online