flăcăiandru

română

Variante

• flăcăuandru

Etimologie

Din flăcău + sufixul -andru.

Pronunție

• AFI: /flə.kəˈjan.dru/

Substantiv

Declinarea substantivului flăcăiandru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	flăcăiandru	flăcăiandri
Articulat	flăcăiandrul	flăcăiandrii
Genitiv-Dativ	flăcăiandrului	flăcăiandrilor
Vocativ	flăcăiandrule	flăcăiandrilor

1. flăcău mai tânăr; adolescent, flăcăuan.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online