flăcău

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) chlakŭholtei”.

Pronunție

  • AFI: /fləˈkəw/


Substantiv


Declinarea substantivului
flăcău
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ flăcău flăcăi
Articulat flăcăul flăcăii
Genitiv-Dativ flăcăului flăcăilor
Vocativ flăcăule flăcăilor
  1. tânăr neînsurat; fecior, june.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe