flăcăruie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din flacără + sufixul -uie.

Pronunție

  • AFI: /flə.kəˈru.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
flăcăruie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ flăcăruie flăcărui
Articulat flăcăruia flăcăruile
Genitiv-Dativ flăcăruii flăcăruilor
Vocativ flăcăruie flăcăruilor
  1. flacără mică.


Traduceri

Referințe