flacără

română

Etimologie

Din latină *flaccula (= facula).

Pronunție

• AFI: /'fla.kə.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului flacără
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	flacără	flăcări
Articulat	flacăra	flăcările
Genitiv-Dativ	flăcării	flăcărilor
Vocativ	flacără	flăcărilor

1. masă liberă de gaze care iese dintr-un corp solid sau dintr-un lichid aprins și care arde cu dezvoltare de căldură și de lumină; parte luminoasă mobilă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins; pară, văpaie; flamă.
2. (fig.) înflăcărare, pasiune; căldură; strălucire.

Cuvinte derivate

• flăcăraie
• flăcărie
• flăcăruie
• paraflacără
• înflăcăra

Expresii

• A fi în flăcări = a arde puternic, a fi cuprins de flăcări

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online