flămânzare
română
Etimologie
Din flămânzi (pluralul lui flămând) + sufixul -are.
Pronunție
- AFI: /flə.mɨn'za.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului flămânzare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | flămânzare | flămânzări |
| Articulat | flămânzarea | flămânzările |
| Genitiv-Dativ | flămânzării | flămânzărilor |
| Vocativ | flămânzare | flămânzărilor |
- (reg.; la unele animale) partea scobita a corpului cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online