coastă

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
coastă

română

Etimologie

Din latină costa.

Pronunție

  • AFI: /'ko̯as.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
coastă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coastă coaste
Articulat coasta coastele
Genitiv-Dativ coastei coastelor
Vocativ coastă coastelor
  1. fiecare dintre oasele-perechi lungi, înguste și arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar în față de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate.
  2. partea laterală a corpului omenesc, de la umeri până la coapse; partea analoagă a corpului animalelor.
  3. latură.
  4. fiecare dintre grinzile care formează osatura transversală, de rezistență, a bordajului unei nave.
  5. pantă.
  6. mal, țărm (al unei mări).
  7. (ieșit din uz) flanc al unei armate.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • (E) slab de-i poți număra coastele sau îi numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab
  • A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pântece, a avea coastele lipite = a fi foarte flămând, a fi mort de foame
  • A avea pe cineva în coaste = a se simți stingherit în acțiuni de prezența permanentă (și indiscretă) a cuiva
  • A pune (cuiva) sula în coastă = a obliga (pe cineva) să facă (fără întârziere) un lucru neplăcut (și greu)


Traduceri

Anagrame

Referințe