flexa

română

Etimologie

Din latină flexere.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului flexa
Infinitiv	a flexa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	flexez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să flexeze
Participiu	flexat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a îndoi, a încovoia; a flecta.

Cuvinte derivate

• reflex
• flexiune

Traduceri

a flecta

afrikaans: buig (Afrikaans) catalană: flectir (català) daneză: bøje (dansk) engleză: flex (English) esperanto: fleksi (Esperanto) finlandeză: taivuttaa (suomi) franceză: fléchir (français) germană: biegen (Deutsch), flektieren (Deutsch) italiană: piegare (italiano), flettere (italiano)

latină: flectere (Latina) neerlandeză: plooien (Nederlands), buigen (Nederlands) papamiento: dobla (Papiamentu) poloneză: napinać (polski) portugheză: dobrar (português) spaniolă: doblar (español) suedeză: böja (svenska) turcă: bükmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online