flingue

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : flingué

franceză

(français)

Etimologie

Probabil din bavareză flinke, flingge, variantă a lui germană Flinte („pușcă”).

Pronunție

  • AFI: /flɛ̃ɡ/


Substantiv

flingue m., flingues pl.

  1. (fam.) armă, pistol

Sinonime

Cuvinte derivate

Etimologie

Din flinguer.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la indicativ prezent pentru flinguer.
  2. forma de persoana a III-a singular la indicativ prezent pentru flinguer.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru flinguer.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru flinguer.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru flinguer.

Referințe