flingue
Aspect
Vezi și : flingué |
(français)
Etimologie
Probabil din bavareză flinke, flingge, variantă a lui germană Flinte („pușcă”).
Pronunție
- AFI: /flɛ̃ɡ/
Substantiv
flingue m., flingues pl.
Sinonime
Cuvinte derivate
Etimologie
Din flinguer.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la indicativ prezent pentru flinguer.
- forma de persoana a III-a singular la indicativ prezent pentru flinguer.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru flinguer.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru flinguer.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru flinguer.