flocușor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din floc + sufixul -ușor.

Pronunție

  • AFI: /flo.ku'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
flocușor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ flocușor flocușori
Articulat flocușorul flocușorii
Genitiv-Dativ flocușorului flocușorilor
Vocativ flocușorule flocușorilor
  1. diminutiv al lui floc.


Traduceri

Referințe