fluctua

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză fluctuer < latină fluctuare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
fluctua
Infinitiv a fluctua
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
fluctuez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să fluctueze
Participiu fluctuat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a fi schimbător; a oscila, a varia.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe