fluturare
română
Etimologie
Din a flutura.
Pronunție
- AFI: /flu.tu'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului fluturare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fluturare | fluturări |
| Articulat | fluturarea | fluturările |
| Genitiv-Dativ | fluturării | fluturărilor |
| Vocativ | fluturare | fluturărilor |
- acțiunea de a flutura și rezultatul ei; fâlfâire, fluturat.
- oscilație a structurilor elastice ale unui avion, produsă de forțele aerodinamice.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online