flutura

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
flutura

română

Etimologie

Din fluture.

Pronunție

  • AFI: /flu.tu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
flutura
Infinitiv a flutura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
flutur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să fluture
Participiu fluturat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre insecte, păsări etc.) a mișca, a bate din aripi; (p.ext.) a zbura.
  2. (v.intranz.) (despre steaguri, haine, plete etc.) a se mișca, a se legăna în vânt; a fâlfâi.
  3. (v.intranz.) (reg.; cu determinările „din cap” sau „din coarne”) a mișca, a scutura, a da din cap sau (despre vite) din coarne.
  4. (v.tranz.) a mișca un obiect încoace și încolo, a agita în aer, a facefâlfâie; a fluștura.
  5. (v.tranz.) a învârti prin aer (amenințător) o sabie, un băț etc.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe