foșnire

română

Etimologie

Din a foșni.

Pronunție

• AFI: /foʃ'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului foșnire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	foșnire	foșniri
Articulat	foșnirea	foșnirile
Genitiv-Dativ	foșnirii	foșnirilor
Vocativ	foșnire	foșnirilor

1. acțiunea de a foșni și rezultatul ei; foșnitură, foșnit, foșnet.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online