fonon

română

Etimologie

Din franceză phone.

Pronunție

• AFI: /fo'non/

Substantiv

Declinarea substantivului fonon
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fonon	fononi
Articulat	fononul	fononii
Genitiv-Dativ	fononului	fononilor
Vocativ	fononule	fononilor

1. particulă fictivă asociată vibrațiilor care se propagă prin masa unui corp cristalin, având frecvențe comparabile cu cele ale sunetelor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online