propaga

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză propager < latină propagare.

Pronunție

  • AFI: /pro.pa'ga/


Verb


Conjugarea verbului
propaga
Infinitiv a propaga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
propag
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să propage
Participiu propagat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite.
  2. (v.tranz.) (spec.) a răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe