forfecare
Etimologie
Din a forfeca.
Pronunție
- AFI: /for.fe'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului forfecare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | forfecare | forfecări |
| Articulat | forfecarea | forfecările |
| Genitiv-Dativ | forfecării | forfecărilor |
| Vocativ | forfecare | forfecărilor |
- acțiunea de a forfeca și rezultatul ei; forfecătură.
- solicitare simplă a unei piese, a unei bare, a unui arbore etc. prin acțiunea unor forțe opuse care acționează transversal.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online