forfeca

română

Etimologie

Din latină forficare.

Pronunție

• AFI: /for.fe'ka/

Verb

Conjugarea verbului (se) forfeca
Infinitiv	a (se) forfeca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) foarfec
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) foarfece
Participiu	forfecat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a tăia în bucăți cu foarfecele sau alt obiect tăios.

   Foarfec hârtia.

2. (v.tranz.) (fig.) a cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină defavorabilă.
3. (v.refl.) a critica aspru, a mustra cu severitate.
4. (rar) a bate.
5. (v.intranz.) (fig.) a vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind).

Cuvinte derivate

• foarfece
• forfecar
• forfecare
• forfecat
• forfecătură
• forfecuță

Antonime

• tăia

Traduceri

a tăia cu foarfecele (sau cu un alt instrument ascuțit)

catalană: trocejar (català), tallar (català), triturar (català), trinxar (català) cehă: trhat (čeština) engleză: shred (English), tear (English) finlandeză: repiä (suomi), silputa (suomi), suikaloida (suomi) franceză: déchiqueter (français) germană: fetzen (Deutsch); zerfetzen (Deutsch) greacă: ψιλοκόβω (Ελληνικά) (psilokóvo) italiană: stracciare (italiano), sbrindellare (italiano)

maghiară: darabokra tép (magyar) neerlandeză: verscheuren (Nederlands), versnipperen (Nederlands) poloneză: strzępić (polski), drzeć (polski), podrzeć (polski) portugheză: rasgar (português), trinchar (português) rusă: разрезать (русский) (razrezat') spaniolă: triturar (español) suedeză: skära (svenska), strimla (svenska) turcă: dilmek (Türkçe); ditmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online