frăncușor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franc + sufixul -ușor.

Pronunție

  • AFI: /frən.ku'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
frăncușor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frăncușor frăncușori
Articulat frăncușorul frăncușorii
Genitiv-Dativ frăncușorului frăncușorilor
Vocativ frăncușorule frăncușorilor
  1. diminutiv al lui franc.


Traduceri

Referințe