fractura

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză fracturer.

Pronunție

  • AFI: /frak.tu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) fractura
Infinitiv a (se) fractura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) fracturez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) fractureze
Participiu fracturat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a(-și) frânge, a(-și) rupe un os, p.ext. un membru al corpului; a produce sau a suferi o fractură.
    Și-a fracturat un os.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Derivat regresiv din fractură.

Pronunție

  • AFI: /frak'tu.ra/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru fractură.

Referințe