fragum
latină
(Latina)
Etimologie
Din proto-indo-europeană *dʰrHǵ-o- sau *sróh₂gs („strugure”). Confer greacă ρώγα (róga).
Pronunție
- AFI: /ˈfraː.ɡum/
Substantiv
| Declinarea substantivului frāgum | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ | frāgum | frāga |
| Genitiv | frāgī | frāgōrum |
| Dativ | frāgō | frāgīs |
| Acuzativ | frāgum | frāga |
| Ablativ | frāgō | frāgīs |
| Vocativ | frāgum | frāga |