fraudă
Etimologie
Din franceză fraude < latină fraus, fraudis.
Pronunție
- AFI: /ˈfra.u.də/
Substantiv
| Declinarea substantivului fraudă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fraudă | fraude |
| Articulat | frauda | fraudele |
| Genitiv-Dativ | fraudei | fraudelor |
| Vocativ | fraudă | fraudelor |
- înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoție.
- sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online