fraudă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză fraude < latină fraus, fraudis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
fraudă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fraudă fraude
Articulat frauda fraudele
Genitiv-Dativ fraudei fraudelor
Vocativ fraudă fraudelor
  1. înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoție.
  2. sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare.


Traduceri

Anagrame

Referințe