săvârșit

română

Etimologie

Din verbul a săvârși.

Pronunție

• AFI: /sə.vɨrˈʃit/

Substantiv

Declinarea substantivului săvârșit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	săvârșit	săvârșituri
Articulat	săvârșitul	săvârșiturile
Genitiv-Dativ	săvârșitului	săvârșiturilor
Vocativ	'	'

1. (înv.) sfârșit.
2. (înv. și rar) rezultat.
3. (înv. și rar) folos.
4. moarte.
5. săvârșire.
6. scop.
7. intenție.

Sinonime

• 1: sfârșit

Cuvinte apropiate

• desăvârși
• săvârși
• săvârșire

Locuțiuni

• Fără săvârșit = etern.

Expresii

• A aduce la săvârșit = a săvârși
• A ieși la săvârșit = a reuși să termine

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului săvârșit
	Singular	Plural
Masculin	săvârșit	săvârșiți
Feminin	săvârșită	săvârșite
Neutru	săvârșit	săvârșite

1. (înv.) ceea ce a ajuns sau a fost dus până la capăt.
2. perfect.

Sinonime

• 1: terminat

Cuvinte compuse

• timp săvârșit

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din săvârși.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru săvârși.

Referințe

• DEX online