frecventare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a frecventa.

Pronunție

  • AFI: /frek.ven'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
frecventare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frecventare frecventări
Articulat frecventarea frecventările
Genitiv-Dativ frecventării frecventărilor
Vocativ frecventare frecventărilor
  1. acțiunea de a frecventa și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe