frunzărime

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din frunză + sufixul -ărime.

Pronunție

  • AFI: /frun.zə'ri.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
frunzărime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frunzărime invariabil
Articulat frunzărimea invariabil
Dativ-Genitiv frunzărimii invariabil
Vocativ frunzărime invariabil
  1. (rar) frunziș.


Traduceri

Referințe