frunzătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din frunză + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /frun.zə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
frunzătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frunzătură frunzături
Articulat frunzătura frunzăturile
Genitiv-Dativ frunzăturii frunzăturilor
Vocativ frunzătură frunzăturilor
  1. (rar) frunziș.


Traduceri

Referințe