frustrare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din verbul a frustra.

Pronunție

  • AFI: /frus'tra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
frustrare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frustrare frustrări
Articulat frustrarea frustrările
Genitiv-Dativ frustrării frustrărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a frustra și rezultatul ei.
    Sentiment de frustrare.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe