frustra

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză frustrer < latină frustrari.

Pronunție

  • AFI: /frus'tra/


Verb


Conjugarea verbului
frustra
Infinitiv a frustra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
frustrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să frustreze
Participiu frustrat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; (p.ext.) a înșela.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe