frustra
Etimologie
Din franceză frustrer < latină frustrari.
Pronunție
- AFI: /frus'tra/
Verb
| Conjugarea verbului frustra | |
| Infinitiv | a frustra |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
frustrez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să frustreze |
| Participiu | frustrat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; (p.ext.) a înșela.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online