fugit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din verbul a fugi.

Pronunție

  • AFI: /fuˈʤit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
fugit
Singular Plural
Masculin fugit fugiți
Feminin fugită fugite
Neutru fugit fugite
  1. care a fugit, care a scăpat.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
fugit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fugit fugiți
Articulat fugitul fugiții
Genitiv-Dativ fugitului fugiților
Vocativ fugitule fugiților
  1. dezertor, evadat, fugar.


Traduceri

Etimologie

Din fugi.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru fugi.

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din fugir.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /fuˈʤit/
  • (oriental, central) AFI: /fuˈʒit/


Verb

  1. forma de participiu trecut pentru fugir.





latină

(Latina)

Etimologie

Din fugiō.

Pronunție

  • AFI: /ˈfu.ɡit/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ activ pentru fugiō.

Pronunție

  • AFI: /ˈfuː.ɡit/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect indicativ activ pentru fugiō.