fulgurit

română

Etimologie

Din franceză fulgurite.

Pronunție

• AFI: /ful.gu'rit/

Substantiv

Declinarea substantivului fulgurit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fulgurit	fulgurite
Articulat	fulguritul	fulguritele
Genitiv-Dativ	fulguritului	fulguritelor
Vocativ	fulguritule	fulguritelor

1. formație tubulară care ia naștere prin topirea rocilor sub acțiunea trăsnetelor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online