fulgurit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză fulgurite.

Pronunție

  • AFI: /ful.gu'rit/


Substantiv


Declinarea substantivului
fulgurit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fulgurit fulgurite
Articulat fulguritul fulguritele
Genitiv-Dativ fulguritului fulguritelor
Vocativ fulguritule fulguritelor
  1. formație tubulară care ia naștere prin topirea rocilor sub acțiunea trăsnetelor.


Traduceri

Referințe