rocă

română

Etimologie

Din italiană rocca Confer franceză roc.

Pronunție

• AFI: /'ro.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului rocă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rocă	roci
Articulat	roca	rocile
Genitiv-Dativ	rocii	rocilor
Vocativ	rocă	rocilor

1. agregat mineral natural, de compoziție aproape uniformă, care alcătuiește scoarța Pământului.

Cuvinte derivate

• rocărie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arco
• caro
• acro

Referințe

• DEX '98 via DEX online