functor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză functeur.

Pronunție

  • AFI: /'funk.tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
functor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ functor functori
Articulat functorul functorii
Dativ-Genitiv functorului functorilor
Vocativ functorule functorilor
  1. (log.) conector interpropozițional care joacă rol de operator logic; orice cuvânt cu funcție sintactică.


Traduceri

Referințe