cuvânt

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
Cuvânt

română

Etimologie

Din latină conventus ("adunare, întrunire"), conventum ("înțelegere"). Înrudit cu franceză couvent ("mănăstire").

Pronunție

  • AFI: /ku'vɨnt/


Substantiv


Declinarea substantivului
cuvânt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuvânt cuvinte
Articulat cuvântul cuvintele
Genitiv-Dativ cuvântului cuvintelor
Vocativ ' '
  1. unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) și a unui complex sonor.
    Un cuvânt nou intrat în limbă.
  2. gând, idee exprimată prin vorbe.
  3. subiect de vorbă, de povestire, istorisire.
  4. cuvântare, discurs, conferință.
  5. învățătură, îndrumare, sfat: p. ext. dispoziție, ordin.
  6. promisiune, făgăduială.
  7. părere, opinie exprimată.
  8. libertate, drept de a revendica ceva.
  9. (mai ales la pl.) discuție, ceartă, ciorovăială.
  10. motiv, rațiune, cauză.
  11. (înv.) știre, veste, informație.
  12. (înv.) înțelegere, pact, acord, convenție.
  13. (rar) facultatea de a vorbi.
  14. (inform.) format standard în care se înscriu datele și instrucțiunile la (mini)calculatoare.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A nu găsi (sau a nu avea) cuvinte = a nu fi în stare (sub impulsul unor stări afective puternice) să exprimi ceea ce gândești
  • Cu alte cuvinte = a) exprimând același lucru altfel; b) deci, prin urmare, așadar
  • Într-un (sau cu un) cuvânt = pe scurt, în concluzie, deci, așadar
  • În puține cuvinte = pe scurt, în rezumat
  • Cuvânt cu (sau de) cuvânt = fără nici o modificare, exact, fidel. Dintr-un cuvânt = imediat, numaidecât
  • A pune un cuvânt (bun) = a interveni (favorabil) pentru cineva
  • În (toată) puterea cuvântului = în înțelesul adevărat, pe deplin, cu desăvârșire
  • A tăia (sau a curma) cuiva cuvântul = a întrerupe pe cineva din vorbă
  • (reg.) A începe cuvânt = a începe vorba, a spune
  • A cere (sau a da, a avea) cuvântul (într-o sedință, într-o adunare) = a cere (sau a da cuiva etc.) dreptul de a vorbi
  • A lua cuvântul = a vorbi (într-o adunare)
  • A-i lua cuiva cuvântul = a interzice cuiva să-și mai continue afirmațiile (într-o adunare)
  • A înțelege (sau a ști) de cuvânt = a asculta de spusele, de sfaturile cuiva
  • Om de cuvânt = om care își ține făgăduielile
  • Cuvânt de onoare (sau de cinste, de om) = promisiune sau asigurare care angajează cinstea cuiva
  • A(-și) da cuvântul (de onoare) = a se angaja în mod hotărât că va face cu orice preț ceva
  • (A crede) pe cuvânt = (a crede) fără a mai controla exactitatea spuselor
  • A-și ține cuvântul sau a se ține de cuvânt = a-și îndeplini o promisiune făcută
  • Schimb de cuvinte = discuție aprinsă, ceartă, sfadă
  • (reg.) Nu-i cuvânt = e indiscutabil
  • Cu drept cuvânt = pe bună dreptate, la drept vorbind


Traduceri

Referințe